Daca tot avem pe lista niste contre dintre cei 2 Claudiu in privinta sufletului hai sa facem oleaca de metafizica.
Eu sunt adeptul unei teorii ce poate sa para bizara unora:
- Orice schimbare anuleaza principiul identitatii (ala din logica - identitate in sens matematic tare). Identitatea pe care o gindim noi este doar o identitate slaba,relativa.
- Identitatea slaba relativizeaza multe din credintele noastre despre noi si lume si cel mai rau anuleaza logica. Multe inferente logice se topesc in nonsens din lipsa unei identitati tari.
Sa dau un exemplu. Eu pot spune acuma : Basescu este rau. Dar poate exact cind vorbesc eu il loveste fulgerul lui Dumnezeu, el e bun acuma si eu gresesc. Basescu lovit sau nu de fulger nu sunt deloc identici din punct de vedere practic.
Exemplu e tras de par dar de fapt lucruri de astea chiar se intimpla si sunt baza multor erori greu de detectat dar importante in viata reala.
Ducind ideea mai departe, daca cineva imi spune ca o constientizat ca el nu exista, nu il cred deloc nebun ci incerc sa analizez daca el nu cumva vrea sa fie corect si exact 100%. Cu fiecare schimbare "ne" schimbam asa mult incit din ideea de "EU" ramine destul de putin.
Teoria mea nu e deloc originala, logicieni ca Rudolf Steiner o argumentat acu vreo 100 de ani foarte frumos in sensul asta si o refutat si pe celebrul "Cogito Ergo Sum".
Se intelege ce spun ? Rareori reusesc sa explic "pasarica" asta dar o gasesc interesanta si mai incerc uneori sa-i dau drumul in lume daca sunt stirnit :) Teoria asta are folosire practica daca nu e folosita extremist. Face loc ideii unui EU mai slab, nu trebuie sa anuleze cu totul ideea de EU.
De fapt voi ar trebui sa fiti familiarizati cu ideea. Banuiesc ca stiti glumita cu demonstratia lui Moisil a dreptului de a bea cite pahare de vin vrea. Vine pe aceeasi idee,intr-o formulare aproximativa suna cam asa:
"Orice om are dreptul sa bea un pahar de vin.
Un om ce bea un pahar de vin devine alt om."
Observatiile de mai sus se pot aplica si ipoteticului sufletel. Se schimba el (nu are identitate,nu prea exista in sens tare) sau nu se schimba, e deci cam inert si deci cam degeaba :) ?
Se mai poate continua si pe alte directii dar nu va mai plcitisesc acu.
3 comentarii:
Hehe .. e cam departe de contra mea cu Claudiu dar mere oleaca. Doua probleme la tine:
1. Presupui ca ceilalti pleaca de la "identitatea tare" cum ii spui tu. In practica se foloseste cea slaba de fapt. (Cum tu refutezi identitatea tare cand de fapt nu e folosita e cam inutila argumentatia)
2. Cu fiecare schimbare "ne" schimbam asa mult incit din ideea de "EU" ramine destul de putin.. Asta imi pare presupunere (adica eu intrevad cateva situatii in care suma modificarile e tot o modificare minora si nu una majora cum presupui tu.
Aplicarea la suflet e putin cam fortata ca implica existenta sufletului (Poate daca il definesti ca Eu-ul ala nemodificabil).
Mihai
Asa,sunt in mare de acord cu ce spui.
1. Oamenii sunt nevoiti sa foloseasca versiunea slaba in practica,dar uneori le incurca si o folosesc pe cea tare (cu atit mai mult o folosesc cind le convine ca sa justifice vreo fapta rea)
Cind ii pui sa vorbeasca despre EU, oamenii tind sa foloseasca versiunea tare a indetitatii.
2. Daca te gindesti cum erai cind te-ai nascut si cum esti acuma, eu as zice ca schimbarea ea mare,tare mare.
hehe .. la 2.
Cand te-ai nascut nu puteai sa mergi. Ai putut doar dupa ce ai invata sa folosesti muschii. Asta nu inseamna ca nu erau muschii inainte. In teorie poti aplica argumente de genul asta (sa transformi o modificare vizibila si care pare mare intr-una de ajustare si care pare mica).
Mihai
Trimiteți un comentariu